Poezie

Ascult timpul

Ascult timpul care vine;
Pașii, îi încetinesc
Să-l opresc pe cel ce pleacă,
Fiindcă altul nu găsesc.
Nu pleca timp ne-nflorit
Lasă-te de vrei arar,
Lângă mine de-ai venit
Rămâi să-mi fii fidel scutar.
Rămâi precum mireasma-n pârg
Ușa inimi-i deschisă –
După tine mereu plâng
Printr-o lacrimă tot strânsă.
Vreau să-mi fii de ziua mea
Prins în păr, atins de gene,
Făr de mult dulce amar
Dorul luminii eterne !

Lumină, steluță rară

Lumină, steluță rară
Dăruită dintre stele,
Rămâi cu mine într-o seară
Mângâindu-mi dorurile.
Mai lăsat demult uitată,
Cu lacrimi sfâșietoare
Printre gânduri dezolată
Iubirea mea strălucitoare.
Lacrima, de-ați fi amară,
Voi sparge-o c-un sărut topit.
La piept, te-oi strânge ca o fiară
Cu dorul după ce-am tânjit.

Cerșesc

Dor de tine neștiut
Cerșesc mult cu inima,
Albastrul ochilor urzit
L-aș purta ca pe-o mărgea.
Sufletul aș vrea să-ți am
Lângă mine poposit,
Prin sărut l-aș dezmierda
Tu, să-mi fii mereu iubit.
Dar nu-mi ești; ești o părere
Despuiată-n dimineață,
Sufletului, dat-ai durere
Printr-o dragoste de ață !

Curge cerul

Curge cerul peste mine
Câte-un dâmb de dragoste,
Și blajinul dor din tine
Mă cuprinde-n zariște.
Privesc arșița amezii
Printr-un gust de grâu tot crud,
Miros al macilor târzii
Taina de care-ai știut.
Privesc prin seara minunată
Chipul tău. Vreau să-l ating !
Știu, dorința mea curată
Se va împlini curând.

Vorbe goale

Apărută-n vâlvătăi
Lumină ca într-un vis,
Albastrul ochilor mei
Cu poeme l-ai învins.
Rând pe rând mi-ai spintecat
Sufletul cu vorbe goale;
Ochilor, lacrimi ai dat
Locului de sărutare.
Mi-am înfrânt gustul amar…
N-oi mai plânge, n-oi mai plânge !
Vrut-ai doar să-mi fii gropar
Amintirilor ce-nvinge !
Despleti-voi singură
Vorbale-ți cu of adânc,
Spuse-n patimă și ură
Bucurându-te că plâng.

Privesc luna

Luna paște nevăzută
Printre norii ca de lut
Dragostea prea mult cerșită,
De la tine n-am avut.
Doru-mi crește mai sălbatec
Și te-aș strânge lângă mine;
Sufletu-i tot singuratec
L-ai îndepărtat de tine !
Numai gândul mi-i stătut
Cuvintelor nerânduite:
Te-am dorit… mi-ai dăruit
Albul lacrimei tăcute !

De ziua ta

De ziua ta,
Coloane de săruturi
Îți voi dărui
În somnul optului alene,
Și-ți voi curge peste pleoape
Numai mângâieri eterne.
Picătura lacrimei
Va zbura însuflețită
C-un sărut tot mai flămând
Dintr-o temere ivită.
Te voi mângâia orbește,
Ca și vântul printre crengi,
De la creștet pân la talpă
Dorul, să nu-l mai dezlegi.
Voi săpa cu buzele
Peste trupul tău de vis
De la ochi pân la grumaz,
Mângâieri de dor ucis .

Printre sfinți și flori de munte

Printre sfinți și flori de munte
Cu amurg căzut din cer,
Caut doruri risipite
Și iubiri la care sper.
Caut chipul tău pitit
Printre umbre tot bălaie,
Gândurile ce-au vâslit
Pe la mine prin odaie.
Ochii-mi fug în risipiri
Poate te zăresc că ești,
Mă răsfăț în amintiri
Doruri să-mi trimiți prin vești.
M-am trezit: nălucul vis
E mai sterp ca altădată,
Chipu-ți văd ca printr-un iz
Dar iubirea, niciodată !

De dor

Din mănunchi de ciufuri vii
Ți-am cules frunze uscate
Mai carmin ori maronii
Din iubirile-mi curate.
Le voi pune lângă pat
Precum gându-ți în tăcere,
Eu și ele-n rugă-am stat
Sub dorința ce nu piere.
Vino sub luna dormită
Trezită de zori țesoși,
Cu palmele acoperă
Chipul și sânii zemoși.
Oprește-ți visul doritor
La fântâna tămâioasă,
Sumbure lasă roditor
Sub dorința cea aleasă.

Dor

Unde ești, de ce nu vii ?
Zorii, sunt în dezmorțire,
Mă întreb: este doar vis
Ori a zilei zămislire ?
Ziua, zâmbete împarte
Prin coroana cerului
Datu-mi-a vorbe curate-
Ție, ochiul soarelui !

Ochiul dragostei

Ochiul dragostei se-aprinde
Plânge, râde mă privește.
Ca săgeata mă pătrunde
Ochiul tău ce mă dorește.
Buza-ți piaptănă săruturi
Peste trupul mătăsos:
Mângâieri nestăvilite
Când în sus și când în jos.
Stau în liniște surzită
Tot cu sufletul flămând,
De-a ta dragoste trezită
Când pe trup, când în gând.

Ochiul magic

Îţi tremură în ochi o rază
Să-mi dai iubirea de demult,
Dar taina mea cea somnorosă
Albastru-n inimă a înfipt.
Gânduri se tot pierd în zare
Mai departe, mai mirat,
Ai vrea să-ţi fiu iar închinare
Prin sărutul meu curat.
Rămâi cu dorul tău fierbinte
Ochii-ai vrut mereu să plângă;
Dându-mi începutului-sfârşit
Ca păsării de zbor înfrântă.

Aş fi vrut doar bucurii
În suflet să-ţi pogor.
Să fim doar noi în amintiri,
Când ne-am strâns cu-atâta dor !
Rămâi în strălucite raze
Și iubiri la nesfârşit,
Voi fi cu gândurile rămase
Tot la crucea care-o port !

Reclame